1. Dorințe
Vreau mai multă energie – dar nu oricum! Vreau să o am exact atunci când am nevoie, să vină instant, să se simtă curată și să fie eventual și interminabilă și să fie fără repercusiuni după.
Vreau să pot face orice, să am senzația de libertate, să se elimine acele constrângeri care mă țin pe loc.
Vreau să simt cum îmi merge mintea la super-viteză, să am inspirație tot timpul, să-mi pot satisface curiozitatea în orice moment.
Vreau să simt o conexiune puternică cu mediul din jur, să interacționez liber cu oamenii, să pot duce orice conversație (fără să obosesc, să judec sau să mă plictisesc), să înțeleg concepte complexe în timp minim, să mă adaptez rapid și să iau cele mai bune decizii.
Oare cât de SF sunt aceste dorințe?
2. Realitatea
Oricât de mult mi-aș dori, și oricât aș asculta acei YouTube-ri vorbind despre productivitate, realitatea zilnică pare să fie diferită de sfera dorințelor.
Parcă există peste tot așteptarea asta să fii la sută la sută în fiecare zi, să tot ai ce să dai, să fii băgat în priză continuu și să-ți meargă CPU-ul la maxim. Dar oare e realist?
Oare chiar am putea să dăm sută la sută 24/7? Putem oare să fim atât de constanți în ceva? Și cât timp am putea să menținem consecvența asta, fără să crape ceva?
Cum ar trebui să arate viața noastră ca să fim capabili de o asemenea consecvență? Am mânca același lucru în fiecare zi? Am face aceleași activități? Am vorbi numai cu aceiași oameni? Am avea loc să învățăm lucruri noi? Ar deveni oare viața noastră plictisitoare?
Considerând întrebările, probabil că nu am putea sau chiar vrea să păstrăm un asemenea nivel de consecvență.. Dar poate că într-o anumită măsură ar fi posibil să facem unele modificări..
3. Ajustarea așteptărilor
În mod realist, nu am putea să dăm sută la sută în fiecare zi, dar cred că am putea avea o consecvență de 40-50% fără să ne chinuim prea mult. (10-12 ore, incluzând cam 7 ore de somn).
Oricum ar fi, în fiecare zi deja avem anumite ritualuri pe care le facem recurent. Ne-am format un anumit ritual de a mânca și a procura mâncare, de a dormi, de a ne îngriji corpul și înfățișarea, de a lucra, de a comunica și interacționa. Chiar dacă nu sunt plănuite, e clar că aceste nevoi apar zilnic (consecvent) și trebuie să ne ocupăm de ele.
Oamenii ce învață să-și plănuiască ziua luând în considerare și aceste nevoi, își salvează o mare parte din timp și din numărul deciziilor dintr-o zi. Astfel se asigură că energia lor este cât de cât constantă pe perioada întregii zile și că se pot gândi și preocupa cu altceva.
Pe cealaltă parte, cei care încep să se gândească la aceste aspecte numai atunci când apare nevoia sau mai ales atunci când simt că sunt pe minus (le e foarte foame, de exemplu), nu numai că investesc mai multă energie căutând disperat să-și îndeplinească nevoia, dar și încep să ia decizii mai puțin strategice, alegând de multe ori ceea ce e la îndemână, consumând mai mult decât au nevoie și fiind foarte iritabili.
Scurtăturile mereu au în spate niște costuri. Deși uneori sunt folositoare și am putea avea și resursele să plătim costurile, nu le putem folosi decât rar, pentru că altfel adunăm datorii pe plan fizic (oboseală fizică, instabilitate emoțională, epuizare mentală).
Deci, pentru a putea avea o oarecare consecvență, este necesar să luăm în calcul și nevoile corpului, să le adresăm în avans, astfel încât restul timpului să-l putem umple cu lucruri semnificative.
4. Cum e asta despre energie?
Poate că nu e mereu vizibil, dar lumea emoțională tinde să ne ghideze unele acțiuni, mai ales atunci când nu ne ocupăm de nevoile noastre de bază.
Când devenim reactivi, când folosim prea multe din resursele noastre dintr-odată, toate acestea se răsfrâng asupra corpului emoțional și cauzează tensiuni ce se adună și se resimt de la zi la zi.
Acesta e modul prin care ajungem să consumăm foarte multă energie ca să corectăm lucruri din trecut, datorii pe care ni le-am creat pentru că am ales să luăm o anumită scurtătură la un moment dat.
Ca să scot din domeniul abstract, o să folosesc o comparație simplă, familiară tuturor:
Telefonul mobil se descarcă în fiecare zi. În funcție de capacități, inițial ne duce câteva zile, apoi numai câte o zi. E de datoria noastră să ne gestionăm timpul pe telefon și să avem grijă să-l încărcăm ca să îl putem folosi. Similar se întâmplă și cu corpul – poate duce câteva „nopți albe”, dar mai apoi are nevoie de odihnă mult mai des și consecvent.
Dacă din cauza situațiilor din viață, lăsăm telefonul sub 10% baterie sau rămâne în priză mult timp după ce e peste 90%, începe să se ducă durata de viață a bateriei. Și așa bateria rezistă tot mai puțin, până ajunge să nu mai fie suficientă nici pentru o întreagă zi. Similar, dacă nu ne adresăm deloc nevoile sau ne ocupăm de ele în exces (mâncăm prea mult, dormim mai mult, etc.), corpul nostru începe să fie afectat și să nu mai aibă aceeași capacitate.
Fiind un obiect inorganic, bateria telefonului nu se mai poate regenera, trebuie schimbată și se poate face asta la orice service. Spre deosebire de telefon, noi nu ne putem înlocui bateriile (încă). Totuși, noi ne putem regenera, dar durează foarte mult timp și presupune o consecvență ridicată în urmarea unor instrucțiuni concrete.
Practic, dacă folosim telefonul mereu 100%, nu va mai avea aceeași performanță – începe să “obosească”, să se degradeze și să încarce totul foarte greu. În același mod, când noi ne folosim energia 100%, tot obosim, gândim mai lent, nu mai avem aceeași capacitate de a interacționa și relaționa.
Bun – acum e mai clar de ce nu putem fi zilnic la sută la sută fără să existe repercusiuni. Totuși ce e de făcut?
5. Unde e izvorul de energie??
A. Energie pentru stabilitate și consecvență
Majoritatea energiei vine din lucrurile de bază pe care oricum le știm cu toții: 7-8 ore de somn, hidratare suficientă, 3 mese variate per zi, un minim de exercițiu sau mers pe jos 30 min, fără cafea după ora 12, igienă zilnică, 10 min pauză la o oră de lucru, etc. etc.
Cu toții le știm și clar că nu le facem pe toate, deși avem măcar intenția.. atunci când ne creăm programul astfel încât să acopere aceste bune practici, mintea devine mai liniștită, reacționăm mai puțin emotiv și avem timp și pentru altele, fără să mai simțim la fel de intens presiunea supraviețuirii.
Adresând nevoile cunoscute ale corpului fizic, creăm o stabilitate atât pentru corpul emoțional cât și pentru minte (pentru că nu mai suntem la fel de grăbiți zilnic ca să ne adresăm nevoile de bază!)
Odată ce avem stabilitate și niște ritualuri consecvente, putem să ne uităm și la celălalt tip de energie.
B. Energie pentru acțiune și impact în lume
Acest tip de energie mai e numit și energie pentru creație și vine din contactul pe care îl avem cu lumea exterioară. Provine atât din interior – ce vrem să oferim, cât și din exterior – cum reverberează acțiunile noastre în relațiile cu ceilalți.
Aceasta e de fapt energia pe care atât de mult ne-o dorim! E cea care e necesară pe parcursul zilei, e cea pe care o folosim ca să aducem semnificație lucrurilor de zi cu zi și să facem diferențe în viețile oamenilor.
Acesta e tipul de energie ce vine din inspirație, din curiozitate, din pasiune. E energia ce se simte ușoară, care e fun, care ne transformă deodată în oameni determinați, în oameni dedicați către o cauză, în oameni care se apropie foarte mult de sfera aceea de „dorințe” pe care o menționasem la început.
Acest tip de energie nu poate să apară sau să existe fără prima. Dacă nu avem nevoile de supraviețuire adresate în mod consecvent, nici inspirația nu vine.
Păcăleala cea mai mare cu această energie e senzația aia că poate să se mențină forever, că putem să o folosim la infinit, că e mereu după colț și doar așteaptă să fie accesată.
Deși într-o oarecare măsură e adevărat, lucrurile acestea sunt posibile doar dacă avem toate nevoile de bază împlinite în mod consecvent.
6. Încheiere
Deci totuși chiar e posibil să simțim acel tip de energie euforică, ce vine cu libertate, creativitate și toate lucrurile din flow. Numai că pentru a ajunge la ea e nevoie să ne adresăm nevoile alea de bază consecvent.
O să te las cu un scenariu și o întrebare:
Dacă rămâi complet fără baterie la telefon, se închide, iar apoi îl forțezi să se deschidă ca să mai faci ceva pe el, nu numai că te chinui aproape degeaba, dar începi și să-i afectezi integritatea per ansamblu și riști să se întâmple ceva și celorlalte componente.
Bun – dacă telefonul nu-l mai forțezi după ce a rămas fără baterie.. de ce tragi în așa un hal de tine ca să dai totul deodată? De ce e normal să ajungem pe minus? De ce e normal să ne forțăm așa de tare?
